EL

Aveam vreo 15 ani când am văzut pentru prima oară o scenă de sex chiar în fața ochilor mei. Nu că înainte aș mai fi avut ocazia să văd măcar la televizor vreuna, de aceea impactul a fost cu mult mai puternic. Mă dusesem în vizită la niște rude împreună cu ai mei, în alt oraș, și tocmai mă pregăteam și eu să mă întind alături de maică-mea care dormea dusă deja când, pe peretele blocului de vis-a-vis, prinse a se contura ușor spectacolul de umbre și lumini care avea sa-mi bântuie toate nopțile adolescenței și primei tinereți. La început, fusese doar un dans tandru, așa ca între îndrăgostiți, apoi un sărut și o îmbrățișare, continuase cu un sărut mai profund și o îmbrățișare mai îndelungată, apoi hainele zburară și începu jocul. Ea se desprinse, el o fugări și avu loc o mică luptă de încălzire, apoi se înlănțuiră și se desprinse el. Ea ezită o clipă, surprinsă, dar el o îndemnă sa-l urmărească, dispărură o clipă din cadru, apoi apărură din nou înlănțuiți. Șirului de desprinderi și înlățuiri, îi urmă cel al pozițiilor nenumărate, iar atunci când credeam că nu mai e mult până la final, datorită tremurului ușor al umbrelor făcute una, reluară șirul de desprinderi, fugăriri și înlănțuiri, terminând mereu în alte și alte poziții, atât de incredibile încât părea un teatru de păpuși ce rula la nesfârșit. Când aproape că se crăpa de ziuă, ațipită fiind, îmi păru că aud gemetele lor de plăcere sau poate fusese doar vântul, căci ochii îmi erau prea grei ca să-i mai pot deschide. Efectele acestor imagini aproape ireale asupra corpului meu fizic nu întârziară să apară, începând chiar cu a doua zi și continuând pe parcursul câtorva săptămâni bune. Mai înainte de toate, ochii își pierdură culoarea lor naturală, devenind opaci și se adânciră în orbite, în timp ce niște cearcăne imense, vineții, îmi pecetluiră chipul cu paloarea lor. O sudoare rece mă învăluia și ziua și noaptea și zeci de fiori îmi cutremurau trupul dureros și lipsit de vlagă de la nenumăratele încercări de a-mi ostoi persistenta necesitate, necunoscută până atunci mie. Părea că toată plăcerea aceea neașteptată, trezită în mine brusc, se amestecase cu pudoarea înnăscuta a întregului arbore genealogic al familiei noastre și monstrul rezultat din această uniune absorbea acum, încetul cu încetul, toată vigoarea din mine.

Am schimbat mulți parteneri. În anii ce-au urmat, l-am cunoscut pe primul, am întârziat momentul intimității totale cât mai mult timp, înlocuindu-l cu intimități mai mici și, ori de cate ori îi simțeam mâinile nepricepute pe trup, mai întorceam o dată clepsidra. Când momentul eșecului a devenit inevitabil, l-am parcurs cu ochii închiși, cu mâinile făcute pumni și gata să o iau la fugă în caz că ar fi devenit prea greu de îndurat. În cele din urmă am fugit, nu atunci, dar imediat după aceea și, pentru o vreme, nu m-am mai oprit în brațele nimănui. Dar, cum e firesc, tinerețea și viața continuară să-și ceară drepturile, așa că, dupa dezastrul primordial, aveau să urmeze și altele, mai mici și mai mari, căci nimic din ce experimentam în lumea reală nu se potrivea cu umbra de pe perete. După o perioadă de reculegere, căutarea reîncepea, de fiecare dată mai febrila și mai disperată, până se opri de tot. Nu-mi aduc aminte dacă vreo întâmplare anume mă determinase să capitulez, știu doar că nu suntem anunțați niciodată când resemnarea bate la ușă. Apare brusc la poartă, pare calmă și echilibrată așa că o inviți să intre. Începe ca o adiere ușoară și pentru un timp răsufli ușurat, apoi vântul se întețește si furtuna se transformă în uragan. Face ravagii. În câțiva ani, daunele sunt așa de mari, încât par ireversibile.

M-am măritat. Cu un tip cu doi ani mai în vârstă ca mine, cum zice la carte. Nu era nici cel mai deștept dintre toți al căror nume îl mai păstrez și astăzi în agenda inaugurată la 17 ani, nici cel mai cult, nici cel mai atrăgător. Nu era nici foarte înstărit, deși întâmplarea făcea să fie de altă naționalitate, nici prea descurcăreț, nici măcar foarte diferit, deși inițial îmi păruse astfel. Nici mai curtenitor, nici mai atent, nici mai tandru decât ceilalți, ci mai degrabă pot zice că se afla undeva, pe la capătul de jos al listei, la aceste categorii. Și, bineînțeles, nici pe departe nu se apropia de umbra mea. Și totuși, în acea zi, clopotele au sunat oarecum diferit pentru mine, iar eu m-am trezit legată cu acte în regulă de acest individ pe care nu-l iubeam mai mult decât pe alții pe care de asemenea nu-i iubisem cine știe ce, în gloriosul meu trecut. Cu fiecare an în care mă autoconvingeam să nu renunț încă la farsă, că poate cine știe, mă adânceam și mai profund în această plămădeală vâscoasă numită resemnare. După vreo 8 ani de conviețuire, eram mânjită până peste urechi de sus-numita substanță, îmi construisem un culcuș comfortabil cu iz acru de mucegai și nici nu mă gândeam să mai scot capul în lume ca să respir puțin aer curat. Eram feresemnacită pe deplin. Intrasem în joc de-a binelea și eram în stare să comit acte teribile pentru a-mi păstra teritoriul. Oricine mi se punea în cale, fie că purta numele de soacră, cumnat, vecin sau altă femeie, îl contraatacam cu muniție dublă pentru a fi sigură de reușita operațiunii. Și ieșeam învingătoare de fiecare dată, precum soldații americani, care pleacă la luptă fără să știe prea clar pentru ce anume.

Dar într-o zi, apăru El. Scriu cu majusculă pentru că exact așa se numea. El. Cine-ar fi crezut? Un nume așa de simplu, de banal, cu conotații atât de generale, în limba mea. Câți “El” nu au trecut prin viața mea fără să lase nici o urmă? De nu era caietul cu notițe, nici măcar nu mi-aș mai fi adus aminte că i-am întâlnit și că, pe deasupra, au fost pentru un timp, mai lung, mai scurt sau foarte scurt, înauntrul meu.

Pe vremea aceea, latura spirituală din mine, pe care o descoperisem la vârsta de 14 ani, luase iar avânt și nu avea să mă mai părăsească niciodată. Dar asta e o altă poveste. Sau pare a fi pentru moment. Nu exista săptămână să nu fac act de prezență la vreun curs pe teme ezoterice, mai mult sau mai puțin relevant pentru evoluția mea ulterioară. La aceste cursuri, eram o participantă deosebit de activă, astfel încât, maeștrii al căror buzunar îl ingroșam mai des, îmi purtau o oarecare simpatie și țineau cont foarte mult de opiniile mele. Ba mai mult, într-o bună zi, unul dintre aceștia mă invită să-mi expun convingerile în fața întregii adunări și astfel începu o nouă etapă în viața mea.

Predam cursuri. Eu, cea cu panică de a vorbi în public, eu cea care încă își mai aduce aminte cu nespusă rușine, de lapsus-ul pe care l-am avut când am uitat toate cuvintele, ce-i drept în limba franceză, din mica scenetă reprezentată în fața părinților și colegilor de școală, în clasa a patra! Era inimaginabil, dar reușisem. Poate pentru că dorința de a împărtăși cu lumea întreagă ceea ce eu aflasem de curând despre lume și Univers, despre noi și adevărata noastră menire, întrecea orice alt sentiment, oricât de puternic și de înrădăcinat ar fi fost el. Dar și aceasta e o altă poveste. Cert e că acum călătoream prin toată țara, făcând ceva care promitea să mă smulgă din brațele resemnării, să îmi redea înapoi aerul curat, având în vedere că nu prea mai aveam mare tragere de inimă să mă întorc la culcușul meu moale cu iz de mucegai, între conferințe și prelegeri. Încercam să o mai lungesc pe ici, pe colo, pe la toți prietenii pe care mi-i făcusem peste tot în țară, în toți acești ani. Dar nimic nu păruse să mă pregătească pentru ce aveam să trăiesc după o prezentare, mai degrabă banală, într-un oraș de provincie, de la care oricum nu mă așteptasem la mare lucru.

Îmi străngeam lucrurile de pe măsuța care îmi servise drept birou și catedră în ultimile 48 de ore, după o prezentare de două zile, care, după cum am zis, nu mă dăduse pe spate. În primul rând pentru că asistaseră mai puține persoane decât niciodată. Suntem și noi oameni. Când deplasarea costă mai mult decât câștigul, parcă revii cu picioarele pe pământ și-ți cam trece entuziasmul de a preda utopii. Mai ales dacă aproape toți asistenții se dovedesc a fi puțin sau deloc receptivi la subiectul abordat. Aceștia te obosesc cel mai tare. Îți caută nod în papură și se leagă de orice până te zăpăcesc și nici nu mai știi ce ai venit să spui, rămâi fără cuvinte în fața lor și a întregii săli, chiar dacă în sinea ta ai avea argumente o mie, ca să le închizi gura. Și mai rău este că sunt molipsitori. Chiar și aceia din sală pe care-i considerai ceva mai luminați, par a se întuneca și a nu-ți mai da crezare, legându-se, la rândul lor, de exact aceleași detalii care un pic mai devreme îi lăsaseră cu gura căscată. De-abia așteptam să ajung la hotel și să fac un duș cu apă rece ca să mă spăl de toate influențele negative care par a căpăta formă și a se lipi precum paraziții de tine, după asemenea zile. Învățasem prin practică și autocontrol să îndepărtez orice gând negativ, să nu mai răstălmăcesc fiecare cuvânt pe care l-am auzit sau pronunțat pe parcursul zilei și astfel să trăiesc numai în prezent, iar acesta era un mare avantaj la ora de culcare. Dormeam ca un prunc, nemișcată, până a doua zi și nici măcar umbrele trecutului nu mă mai necăjeau. Eram în sfârșit ferealizacită.

Dar cum spuneam, îmi strângeam lucrurile de pe măsuță, în timp ce sala se golea cu o viteză remarcabilă. Nimeni nu părea să mai aibă vreo nedumerire sau, pur și simplu, păreau a fi ajuns cu toții la concluzia că nu eram eu cea mai potrivită în a-i lămuri. Le mulțumeam în gând căci, îmi doream din tot sufletul să nu mă dau în spectacol tocmai la sfârșit, după ce mă abținusem atâta timp să nu răspund inepțiilor pe care le auzisem, întocmai ca pe vremuri, când nu eram prea agreată din cauza sincerității brutale cu care mă manifestam. Și totuși elevul acela timid, din ultimul rând, care nu scosese o vorbă de-a lungul celor două zile, nu părea să aibă vreo grabă în a părăsi sala. Îl privii cu ochi scrutători, invitându-l astfel să se hotărască fie sa-mi vorbească, fie să o apuce pe urmele celorlalți. Se apropie:

- Permiteți-mi să mă prezint. Mă numesc El și nu sunt de pe aceste meleaguri. Întocmai ca și dvs.

Bineînțeles că îmi remarcase accentul. Chiar dacă eu mai uit de el, din când în când, toată lumea din jurul meu pare foarte dornică să-mi reamintească acest detaliu. Dar El nu părea să aibă deloc accent și aceasta se datora desigur, unei urechi muzicale excelente.

- Și de unde ești? îl întrebai, prefăcându-mă că nu am auzit ultimele lui cuvinte.

- Ca și dvs., repetă El.

- Permite-mi să nu te cred! îi răspunsei pe jumătate surprinsă, pe jumătate iritată, dar încercând să nu par câtuși de puțin astfel. Ori de câte ori venea vorba de țara mea, mă învăluia vechiul sentiment de rușine, amestecat cu vinovăție, deși mă oprisem îndelung asupra acestor sentimente pe parcursul terapiilor de grup la care participasem. Că nu eram cu toții hoți, știa mai toată lumea, însă mijloacele de comunicare în masă aveau grijă să-i facă să treacă peste acest mic amănunt, în mod constant.

- În fine, nu are importanță. Nu despre aceasta voiam să vă vorbesc.

- Înainte de a începe, am să te rog să mă tutuiești, îi poruncii eu pe limba mea ca să-l pun la încercare.

- Nicio problema, îmi răspunse El pe românește, fără urmă de accent.

- Nu pot să cred că ești român și te numești și El pe deasupra! izbucni eu, fără să-mi mai ascund uimirea. Ce naiba, n-am auzit de numele ăsta în viața mea!

- Părinții mei au fost mai excentrici se pare, zise și-mi zâmbi lăsând să se întrevadă niște dinți perfect aliniați, neobișnuit de strălucitori, drept pentru care mă hotărâi să-mi țin gura ceva mai închisă când aveam să rostesc următoarele cuvinte. Alt punct slab de pe lista mea de probleme în curs de rezolvare.

- Și ce anume dorești să-mi zici? îl întrebai eu nerăbdătoare, trecănd iar pe spaniolă. Tipul ăsta mă scotea din sărite prin comportamentul său impecabil și continuam să nu cred o iota din ce spune.

- Vreau să îți spun că ai fost remarcabil de aproape de adevăr în prezentarea ta și că ai făcut bine să nu continui să-ți argumentezi ideile, în fața celor care ți le-au combătut. Nu toți sunt pregătiți să afle adevărul și noi nu avem niciun drept să îi forțăm să îl accepte. Spaniola lui era chiar impecabilă.

Deci, tânărul timid din spatele sălii, prinsese glas după o tăcere absolută de două zile pline de dialoguri și dezabateri, la care el nu participase în niciun fel, deși eu îi îndemnam pe toți să își expună ideile. Ba chiar avea o părere. Una cât se poate de bun simț. Îl privii cu mai multă atenție. Era ciudat. Foarte ciudat. Ceva din el îmi spunea că n-are nicio legătură cu mine, cu sala aceea, cu dialogul care tocmai avusese loc între noi. Și primele impresii nu mint. În aparență era un tip normal, poate ceva mai înalt decât majoritatea, cu pielea foarte albă și deosebit de blond. Dacă cu adevărat e român, cum spune, să fie oare din Moldova, mă întrebai, sau lipovean de la mama lui, din Deltă, de lângă mine? Ochii lui erau de un albastru intens cu irizări violete pe alocuri și nu-mi aminteam să mai fi văzut vreodată culoarea aceea la vreun muritor. Nici viziunea corpului lui nu era mai liniștitoare. Era deșirat, slab, osos, dar în același timp părea puternic și musculos. Mușchii lui nu erau vizibili, ci mai degrabă subtili, dar în același timp, cât se poate de prezenți. Cel puțin așa mi-i imaginam eu sub tricoul și pantalonii moderni, care nu se potrivea deloc cu manierele lui de epoci trecute. El observă că mă holbez la el cu nerușinare și acest lucru mă făcu să roșesc îngrozitor, așa cum pățesc de fiecare dată când îmi doresc din toată ființa mea, să fie acesta ultimul lucru care să mi se întâmple. Îmi zâmbi iarăși.

- Mă gândesc că poate preferi să ieși de aici cât mai repede, după atâtea ore. Permite-mi să te invit la o cafea. Sau o înghețată.

Un punct lovit, două ratate. Da, voiam să ies de acolo cât mai repede, dar nu, nu beau cafea și nu mănânc chimicale pe băț.

- La un ceai mai degrabă? Știu o ceainărie aici, pe colț, foarte drăguță și comfortabilă. Acolo putem vorbi liniștiți, dacă mai ai totuși ceva să-mi spui, îi propusei eu, cu o voce mult mai amabilă decât îmi dorisem să pară.

- Vreau să te cunosc mai bine, Laura! îmi zise el pe numele mic și felul în care îl pronunță, mă impresionă peste măsură. Era de parcă aș fi devenit dintr-o dată, purtătoarea unui nume unic, un cuvânt sacru, rostit de pe vârful buzelor pentru a nu-i tulbura gingășia. Însă ceea ce zisese de fapt, nu întârzie să-mi sune a cusătură cu ață albă, deîndată ce ecoul numelui meu se stinse. Cum nu știam ce sa-i răspund, mă prefăcui că nu aud nimic și ieșirăm împreună din sala aflată, culmea, la parterul Centrului Cultural Religios al municipiului cu pricina.

- Locuiești aici? rupsei eu tăcerea, odată așezati pe fotoliile comfortabile și după ce ospătărița ne-a luat comanda - eu un ceai verde si El nimic.

- Eu locuiesc pretutindeni, îmi spuse și zâmbi iarași larg.

- Cum ai auzit de cursul meu? insistai eu.

- În general sunt foarte bine informat când e vorba despre astfel de teme.

- Dar te aflai prin preajmă, bănuiesc, nu mă dădui eu bătută, doar nu ai venit special pentru cursul meu până aici!

- Și dacă ar fi așa, ai fi foarte uimită?

- În orice caz, încântată. Înseamnă că ai primit referințe excelente despre mine.

- Se poate spune și așa.

- Să înțeleg că unul dintre modurile de a-ți petrece timpul liber, este să asiști la cursuri spirituale.

- Oarecum. În realitate, nu încetez de a avea asemenea activități niciodată.

- Nu-mi spune! Predai și tu cursuri sau ai vreun cabinet de terapii alternative?

- Și una și alta!

- Și totuși n-am auzit de tine. Se poate zice că ești cunoscut în lumea asta?

- Nu, chiar deloc. Sunt la început în aceste locuri.

- A, deci ți-ai desfășurat activitatea în altă țară! În România?

- Nu chiar. Peste tot sunt ființe dornice de evoluție așa că am fost prin locurile cele mai necesitate.

- Cum ar fi SUA? glumii eu iar zâmbetul acela care parcă ilumina toată încăperea, i se ivi din nou pe buze.

- Într-adevăr, acolo e mare nevoie de voluntari. Mulți dintre prietenii mei au ales acele locuri și îmi comunică că treaba nu e deloc ușoară. Deși, nici aici nu pare a fi, având în vedere ziua de astăzi, nu-i așa?

- A fost un caz izolat, te asigur. Majoritatea participanților la cursurile mele, sunt extrem de receptivi, cei mai mulți sunt în domeniu și ei. Eu aș zice că Europa stă bine la acest capitol, iar Spania e undeva pe la mijloc, deși trebuie să recunoaștem că România o întrece cu mult. În orice caz, câstigătoarea absolută, se află undeva pe acest continent.

- Te înșeli, îmi răspunse el, de-această dată afișănd un altfel de zâmbet, pe care eu l-am interpretat ca fiind oarecum disprețuitor. Cel mai bine stau anumite țări din America Latină, Africa și Asia.

Da, bineînțeles că avea dreptate. Noi, occidentalii, credem că am descoperit spiritualitatea, uitând că ea își are rădăcinile în civilizații de mult apuse. Ce-i drept, mă simțeam cam idioată în fața lui Mister Perfect, poate din cauza oboselii sau poate pentru că acest individ mă intimida mai mult decât aș fi fost dispusă să recunosc în acel moment, așa că mă hotărâi să închei conversația și să mă îndrept cât mai repede spre hotel.

- Te conduc! sări El să-mi deschidă poarta. Putea fi cineva mai prefăcut? Cine mai face asemenea gesturi în ziua de azi, mai ales unul cu vârsta cuprinsă între 20 și... 50 de ani? Atunci îmi dădui seama! Nu-mi pusesem problema până în acel moment, dar, dintr-o dată, realizam că nu-i pot aproxima nicidecum vârsta, lucru foarte ciudat, având în vedere că eram bună la ghicit astfel de lucruri. Inclusiv zodiile. Ba uneori mai nimeream și numărul destinului conform numerologiei. De fapt, era doar o anumită doză de observație combinată cu o doza de intuiție și bineînțeles, una de cunostințe în domeniu.

- Mă gândeam sa iau un taxi. Hotelul meu e la marginea orașului.

- Perfect. Și al meu.

Se părea că nu era chip să scap de acest individ. Dar nu aveam de gând să-i ușurez situația.

- Depinde care margine.

- Cea la care te referi și tu.

- Păi eu stau la un hotel mic exact înainte de ieșirea la autostrada care duce spre capitală. Lângă autogară.

- Și eu tot acolo stau.

- Nu te cred. E prea mare coincidența.

- Nu e o coincidență. Eu nu mi-am luat încă cameră de hotel, așa că nu are rost să mai caut, de moment ce tu consideri ca e un hotel demn de a te odihni o noapte pe vreunul din paturile lor. Și probabil are și un mic dejun deosebit de variat, inclus în preț.

- Da, așa este. E ok și are și câteva produse ecologice. Am avut noroc, mai ales că este la 2 minute de mers până la autobuzul care mă va duce acasă. Stai puțin, și azi-noapte unde ai dormit? “Ești al meu, te-am prins!” gândii, dar satisfacția mea dură prea puțin.

- Azi-noapte am dormit la un coleg de curs cu care m-a invitat la cină și a insistat să nu mai plec la drum pe ploaia aceea.

Da, și acum picura fin iar aseară plouase zdravăn, însă nu prea îmi venea să cred că-l invitase cineva la cină, pentru că nu-l văzusem să interacționeze cu nimeni, pe parcursul întregului curs.

Între timp reușirăm să oprim un taxi, iar El, galant, îmi deschise portiera din spate. Ajunși la hotel, îl lăsai la recepție și mă grăbii, îngânând un “noapte bună” de-abia auzit, să iau liftul care m-ar fi apropiat cu 2 minute mai repede de dușul mult dorit. Însă la etaj, deschizând ușa vecină cu a mea, se afla El. Fără niciun bagaj, băgai de seamă de-abia acum.

- Coincidențele se țin lanț în seara asta, îi zâmbii eu strâmb, pregătindu-mă să intru în propria-mi cameră.

- Țin să te dezamăgesc iarăși, deși știu că nici tu nu crezi în coincidențe, dar am cerut în mod insistent să mi se dea o camera lângă a ta.

- De ce ai face așa ceva? Nu înțeleg ce interes ai avea.

- Ți-am zis că vreau să te cunosc mai bine. Visele unora pot trece prin perete, uneori.

- Să nu-mi zici că poți să captezi vise, că mă mut din cameră, glumii eu și, trasei ușa după mine, înfrigurată, fără să mai aștept răspuns. Tipul mă cam speriase.

Am avut o noapte agitată, după cum era de așteptat, dar, pe când se lumina de ziua, am căzut în somnul cel mai profund pe care l-am avut vreodată. Și am avut cel mai viu, cel mai incredibil vis dintre toate visele visate de mine pe parcursul a aproape 40 de ani. Se făcea că eram într-o cameră plăcut mobilată, cu o atmosfera foarte îmbietoare, înconjurată de zeci de lumânări aprinse, ce emanau un parfum subtil, deosebit de delicat și totuși, foarte incitant, încât îmi ațâța simțurile peste măsură. Eu stăteam aproape goală, pe marginea unui pat imaculat, imens, înconjurată de petale de trandafir recent smulse din lăcașul lor. Totuși goliciunea mea nu era câtuși de puțin indecentă, căci eram acoperită cu un fel de material strălucitor, ca o plasă fină de aur, cu o cusătură extrem de delicată, care părea pe alocuri ireal, doar o ceața densă de lumină, după cum aveam să descopăr, pipăindu-mă de sus până jos. Mâna mea se afunda din când în când în acei norișori de aur, ajungând direct la trupul gol, înfiorat peste măsură la fiecare atingere, ca apoi să simtă iarăși materialul măiastru croit. Așteptam pe cineva și acea așteptare îmi provoca o emoție nestăpânită, greu de descris în cuvinte, un amestec de dorință sexuală exacerbată si nevoie aproape dureroasă de tandrețe și iubire cum nu credeam că sunt capabilă să nutresc pentru cineva.

Și acel cineva intră. Avea un chip indescriptibil de armonios, părul de aur și ochii de ametist. Era învăluit în același tip de material ca și mine, plasa luminoasă întrețesută cu norișori de aur, care lăsa să se ghicească trupul cel mai frumos din lume, din galaxie, din Univers și care avea să fie numai al meu. Nu meritam așa ceva. Corpul meu lăsa mult de dorit și, probabil, după ce mă va dezveli, va fugi mâncând pământul, iar eu voi rămâne cu această dorință nestăvilită pe care nici zeci de mii de masturbări nu mi-o vor putea ogoi. Dar acea făptură minunată, care avea cheile potrivite pentru toate ușile făpturii mele, se apropia de mine, zâmbindu-mi cu cu un zâmbet extrem de familiar, care-i lăsă la vedere niște dinți albi, luminoși de-a dreptul. “Asta-i acum! Iar dau peste unul cu dinți perfecți!” Îmi propusei iarăși în minte să țin gura cât mai strânsă, când vorbesc. “Ce să faci dacă-ți plac bărbații frumoși! Nu puteai să fii și tu mai modestă? Dacă te pune mama naibii și te îndrăgostești de ăsta, nu mai ieși din depresie toată viața!” Nu apucai să-mi termin gândul, când el mă prinse de mijloc și mă luă la învârtit prin toată camera, care se făcea din ce în ce mai mare, parcă lăsându-ne dinadins loc de desfășurare. Undeva, în surdină, se auzea un vals pe care nu-l mai auzisem niciodată și care răsuna din ce în ce mai clar, pe măsură ce pașii noștri se împreunau într-un singur trup, un unic vârtej amețitor care mătura sala imensă de dans în care ne aflam acum. După un timp cât o eternitate, muzica se opri brusc iar noi ne aflam iarăși în camera plăcută de mai înainte, uitându-ne unul în ochii celuilalt, pierzându-ne cu adevărat în acea lume cristalină ce duce spre lăcașul sufletului. Emoția aceea năvalnică, mă cuprinse iarăși, însă el prinse a vorbi cu o voce care parcă îmi picura în suflet un ulei cald și liniștitor.

- Nu te teme. Îți aștept mângâierile cu aceeași nerăbdare cu care tu le aștepți pe ale mele, mă doresc înăuntrul tău tot la fel de profund și complet precum și tu mă dorești, iubirea-mi pentru tine este la fel de infinită ca și a ta pentru mine. Ești la fel de prețioasă ochilor mei, precum eu sunt de frumos în ochii tăi, trupul îți este la fel de perfect și nimic din ce reprezinți nu mă va face vreodată să nu te mai iubesc. Căci eu știu cine ești cu adevărat în sufletul tău și, prin mine, vei afla și tu. Vei învăța să te iubești fără condiții, tot astfel cum eu te iubesc.

Vreau să știu și eu cine e aia care nu ar vrea să audă asemenea cuvinte, măcar din gura celui mai mare mincinos câți au existat pe Pământ? Darămite dacă vin din gura unui înger care nu cunoaște minciuna! Mă topii efectiv în brațele lui iar, în timp ce trupurile noastre se contopeau, puteam vedea cum umbrele noastre formate pe peretele din stânga patului, la lumina lumânărilor, coincideau perfect cu cele din adolescența mea timpurie. Mă trezii scăldată în razele soarelui de dimineață, cu o plăcere imensă în trup și o bucurie fără margini în suflet. Țâșnii din pat, cu o vitalitate ieșită din comun pentru una ca mine careia îi place să lâncezească până târziu și, culmea, fără urmă de regret că totul se petrecuse doar în vis. Pentru mine fusese cât se poate de real și așa avea să rămână toată viața. Nu apucai bine să termin cu spălatul pe față și pe dinți când auzii bătăi în ușă. Brusc, îmi adusei aminte de compania cât se poate de agasantă din cursul serii de ieri, dar astăzi parcă iubeam pe toată lumea, așa că mă simțeam capabilă să-i trec și acestuia cu vederea orice comentariu sau gest ciudat, din care eram convinsă că va face uz din plin și pe parcursul micului dejun, dacă nu cumva se gândește să se suie în același autobuz cu mine.

- Cine e? întrebai eu, mai mult ca să mă aflu în treabă.

- Cel care captează vise, îmi răspunse El cu o voce extrem de plăcută. Deschisei ușa și, dintr-o dată, sub aparențele înșelătoare ale pielii, întrezării făptura minunată din vis, aceiași ochi pătrunzători și calzi mă priviră, aceleași mâini suave mă îmbrățișară, aceleași buze fierbinți îmi sărutară obrazul în loc de bună dimineața.

- Ce-ai visat azi-noapte? mă întrebă El zâmbind cu subînțeles. Apoi, fără să mă lase să răspund, continuă: Știi, m-am gândit că după micul-dejun, aș putea să te însoțesc la tine în oraș, astfel vom avea ocazia să mai povestim câte ceva pe drum. Eu nu am alte treburi deocamdată și aș putea să închiriez o cameră la un hotel din zonă. Ce zici? Mă vei lăsa să te cunosc mai bine? Mă vei lăsa să te învăț să te iubești tot la fel de mult cum...

- ... mă iubești și tu? Da! și fără să mai fiu capabilă să rostesc alte cuvinte, îmi lipii buzele de ale lui iar umbrele de pe perete, prinseră a juca iarăși, de această dată în lumina caldă a soarelui.

Tărziu, pe seară, când trupurile noastre se desprinseră, bătu cineva la ușă. Deschisei și o tinerică îmbrăcată în uniforma hotelului, mă privi din cadrul ușii, parcă ușurată.

- Vai, doamnă, îmi zise. Am crezut că ați pățit ceva, nu ați apărut la micul dejun, nu ne-ați răspuns la telefon, nu ați deschis nici ușa, deși am insistat zdravăn, în mai multe rânduri. Vă simțiți bine? Să vă aduc ceva, o aspirină, un ceai?

- Mai bine adu-ne o cină copioasă, mie și iubitului meu. Întorsei capul să-l mai văd odată, căci nu mă mai săturam de chipul lui. El îmi zâmbi dintre cearceafuri.

- A, înțeleg, zise tânăra zâmbind timid. Ce anume doriți?

- Orice aveți bun, de preferat fără carne, dacă se poate.

- Imediat, zise fata și închise ușa în urma sa. După un duș fierbinte, eram gata să devorez și o vacă întreagă, dacă era musai. Curând se auziră iarăși bătăi în ușă. Îmi pusei în fugă halatul și o deschisei. Aceeași tânără amabilă își făcu apariția cu o ditamai masă pe roți, care ascundea sub un șervet de un alb imaculat, hrana mult așteptată. Un miros îmbietor mă făcu să salivez de poftă. O invitai să intre și, în timp ce fata servea supa fierbinte de legume în farfurii, ne luarăm locul la masă, ținându-ne încă de mâini. Spre surprinderea mea, după ce termină de servit, îndreptându-se spre ușă, fata murmură ca pentru sine:

- Și domnul? Unde-o fi? Sper să vină la timp că se răcește supa. Apoi trase ușa după ea.

Atunci înțelesei totul. Și, ca să fiu sinceră, nici nu mă miră, nici nu mă dezamăgi, ba dimpotrivă. Eram pe deplin fericită.



Zarautz, octombrie 2012

Curatenie energetica de primavara

Astazi as vrea sa va impartasesc un sistem de limpezire si protectie energetica a caminelor voastre si a tuturor celor care le locuiesc. Inceputul primaverii este o perioada minunata pentru orice tip de curatenie, cea alimentara si sufleteasca inclusiv, dar daca nu aveti timp acum, va asigur ca orice moment din an aduce aceleasi beneficii. 

Obiectele si ingredientele de care veti avea nevoie pentru realizarea acestui ritual de limpezire (cele cu asterisc sunt obligatorii)

- 1-3 lumanari albe mari*

- 7-11 lumanari albe mici*

- 2, 3 betisoare aromate (sa arda in continuu pe durata intregii ceremonii)*

- tavita sau vas pentru arderea ierburilor si rasinilor*

- carbune vegetal special pentru ritualuri sau cel care se foloseste la narghilea*

- ierburi ritualice uscate pentru fumigatie*, cum ar fi ruta sau virnant (ruta graveolens) (este printre cele mai puternice plante pentru limpezire si protectie energetica - dar MARE ATENTIE LA FEMEILE INSARCINATE! N-o folositi caci poate provoca avortul), levantica, verbina (verbena officinalis), busuioc, cimbru, etc.

- tamaie, smirna si/sau alte rasini ritualice pentru fumigatie*

Ultimile 3  le puteti gasi intr-un set complet aici.

- lemn sfant (Burseara Graveolens) - poate inlocui ierburile si rasinile cu aceleasi rezultate

- un cuart alb sau transparent gros si cu varf* (atentie la intentie cand il manipulati caci are puterea unui laser energetic)

- apa florala*

- clopotel sau bol tibetan*

- pendul sau alte instrumente radiestezice (anse, baghete, etc.)

- o pana de vultur sau alta pasare rapitoare, se poate folosi si o pana de paun sau un evantai pentru dirijarea fumului rezultat din arderea celor mai de sus spre locurile dorite: tavan, colturi ale casei, locuri greu accesibile, etc. 

Ceremonia de limpezire energetica pas cu pas

- Pentru inceput, alegeti un loc din casa in care va simtiti cel mai comod in general (aceasta inseamna ca e cel mai limpede din pdv energetic), puneti acolo o masa, daca nu se afla deja una, si insirati pe ea, la indemana, toate cele de mai sus, si, ceva mai in spate, toate obiectele pe care doriti in mod special sa le limpeziti si energizati cum ar fi: lumanari, betisoare aromate, pietre, bijuterii, parfumuri, sapunuri, obiecte de cult, apa de izvor sau diamantina, medicamente, bani, hartii importante (contracte, manuscrise care se doresc publicate, acte legate de vreun litigiu, etc.) sau orice altceva va trece prin minte. Cea mai buna ora pentru curatenie este amurgul (depinde de ora la care soarele se pregateste de culcare in functie de anotimp). 

- Aprindeti lumanarele mici, albe in toata casa (macar una pe camera, nu uitati baia, debaraua si bucataria), astfel incat sa fie in total 7 sau 11 (daca aveti un numar preferat, puteti sa-l alegeti pe acela). In centrul mesei puneti de asemenea o lumanare sau 3, de preferat mai mari, macar una dintre ele, pentru a putea vedea mai bine, pe masura ce se intuneca. Nu uitati ca nu puteti aprinde becurile si niciun alt tip de lumina artificiala pe durata ritualului. Este bine sa va inchideti mobilele, laptopurile, sa scoateti din priza toate aparatele (cu exceptia frigiderului). De asemenea, nu puteti deschide ferestrele sau usile pana la stingerea ultimei lumanari.

- Invocati Entitatile de Lumina sau pe ghizii vostri pentru a le cere purificarea obiectelor de pe masa si ajutor si protectie in procesul de limpezire energetica. Eu il invoc pe Iisus Hristos si il rog sa fie intermediar intre mine si orice entitate care ma poate ajuta in acest ritual, pentru a-mi asigura protectia absoluta. Va asigur ca daca va lasati pe "mana Lui" va invoca pentru voi pe cine trebuie sau va alege corect dintre toti aceia care se prezinta voluntar sa va ajute, in functie de necesitatile casei si locuitorilor ei, nivel vibrational sau stare de constiinta. Va puteti, de asemenea, proteja prin invocarea arhanghelilor Mihail, Gabriel, Rafael si Uriel. Este bine sa finalizati orice invocatie cu cuvintele: "cu voia lui Dumnezeu" sau similar.  Puteti de asemenea sa folositi orice alta invocatie de ajutor si protectie pe care obisnuiti sa o spuneti in mod normal. Va puteti adresa unor entitati din alte traditii in care credeti sau sa aplicati orice sistem de protectie cunoasteti, insa cel mai important este sa credeti cu tarie in entitatile invocate si sa nu sariti peste acest pas. In cazul locuintelor "bantuite", cu fenomene poltergeist sau atacuri de orice fel din partea unor entitati de joasa frecventa, puteti sa va faceti mai mult rau decat bine pentru ca acestia vor profita de ritualul de curatenie energetica ca sa va contraatace (pentru ei ceea ce va dispuneti sa faceti reprezinta un atac direct) sau in cel mai bun caz munca voastra nu va avea efectul scontat. In cazul in care entitatea in care credeti este Sinele vostru Superior, este perfect, insa trebuie sa va intrebati daca sunteti cu adevarat atat de puternic(a) incat sa nu fie nevoie sa cereti ajutor. De asemenea, tot acum incercati sa va conectati cu sufletul vostru si sa va trimiteti mintea la plimbare pentru a primi cat mai multe informatii despre nivelul de contaminare al casei si ceea ce ar trebui sa faceti in fiecare moment. Nu uitati ca acesti pasi sunt orientativi si ca puteti sa va lasati intuitia sa va dirijeze intrutotul.- Va purificati mai intai pe voi, toti participantii la acest ritual (nu e recomandabil sa fiti mai mult de 2 persoane) prin sistemul pe care-l folositi in mod normal. Daca nu obisnuiti sa faceti asa ceva, puteti sa va imaginati in mijlocul unei piramide sau unui cerc (glob) de lumina, sa cereti ca acesta sa va limpezeasca toate corpurile, inclusiv cel fizic, si sa va protejeze de orice energie negativa provenita din afara, in asa fel incat sa poata patrunde pana la voi doar Lumina Divina Pura. Puteti sa incadrati si masa cu obiectele de pe ea intr-un triunghi sau glob de lumina pentru a va asigura de corecta lor purificare.

- Aprindeti un betisor aromat sau cate poftiti, dati foc ierburilor uscate si rasinilor aromate (le puteti amesteca dupa plac) si/sau lemnului sfant (acesta trebuie reaprins foarte des caci tinde sa se stinga imediat) si incepeti

ritualul de limpezire mai intai cu voi. Va fumigati de jur imprejurul corpului cu ierburile si rasinile aprinse sau  cu lemnul sfant, apoi va pulverizati cu apa florala si va sigilati aura cu sunetul de clopotel sau bol tibetan.

- Cu ajutorul pendulului sau al barelor de radiestezie pe care le programati ca sa va informeze daca locul respectiv e curat sau nu (daca barele se deschid larg, energia este buna, daca se incruciseaza poate fi vorba de orice tip de energie negativa, inclusiv cea produsa de incrucisari de ape subterane, de asemenea daca pendulul se misca in sensul acelor de ceasornic energia e buna si invers, cautati pe net mai multe detalii) va plimbati sistematic prin toata casa pentru a putea detecta concentratii de energie negativa, viermi sau virusi astrali sau chiar fragmente de entitati sau entitati descarnate. Dati o mare atentie in special locurilor greu accesibile, colturilor camerelor si oglinzilor (acestea pot fi adevarate portaluri de intrare si iesire a diferite entitati astrale, nu neaparat negative), in fiecare moment fiind atenti la ce va spune intuitia. Puteti vedea umbre, imagini sau simti mirosuri si curenti de aer. Nu va speriati, sunteti protejati. Puteti sari peste acest pas, daca sunteti in bune relatii cu intuitia sau cu Sinele vostru Superior. Acesta va va da informatii detaliate despre cine si ce anume va populeaza casa, in timpul ritualului de limpezire.

- Incepand cu camera in care va aflati, in sensul acelor de ceasornic sau in functie de cat de frecventate sunt camerele respective (mai multa activitate, automat mai multa nevoie de curatenie), porniti a purifica fiecare perete de la un capat la altul, inclusiv tavanurile si podelele, ferestrele, usile dintre camere si, in special, usa de la intrare, deplasandu-va cu tavita sau vasul in care ard ierburile si rasina sau cu lemnul sfant, dirijand directia fumului cu ajutorul penei sau evantaiului (in cazul lemnului sfant nu e nevoie de pana). O deosebita importanta trebuie data tuturor orificiilor de evacuare de la WC si chiuveta, orificiilor de ventilatie sau hornuri (daca exista), oglinzilor, colturilor si locurilor mai greu accesibile (sub pat, sub masutele de toaleta, sub sau dupa dulapuri, printre hainele din dulap, frigider, dulapuri din bucatarie, etc.) precum si locurilor despre care pendulul sau barele v-au informat ca ar exista energie negativa. Vestea buna este ca intentia face mai mult decat munca in sine, spre deosebire de curatenia clasica. Adica, chiar nu trebuie sa va zbateti sa ajungeti si sa insistati pe fiecare centimetru patrat. E de ajuns sa o faceti mental, sa va manifestati intentia pentru tot peretele chiar daca nu a ajuns fumul peste tot. Veti vedea ca partea a doua a acestui ritual ar fi chiar imposibil de realizat fara ajutorul intentiei. Cand terminati treaba, lasati ca elementele din tavita sa arda pana la sfarsit in locul pe care l-ati simtit cel mai greu de limpezit din toata casa sau pe masuta cu obiectele ritualice.

- Cu ajutorul cuartului cu varf, trasati simbolurile din Reiki - Sei-he-ki pentru purificare si vindecare si Cho-ku-rei pentru protectie si energizare - pe fiecare perete in parte (nu uitati podelele, tavanurile si peretii cu ferestre sau cu usile de la balcon - mental includeti si balconul in aceasta purificare) sau orice alt simbol in care credeti si pe care-l folositi in mod frecvent, inclusiv unul primit in stare de meditatie sau in vis. De asemenea puteti folosi triunghiul, steaua cu 5 colturi, cercul, etc. Important este sa credeti in acel simbol cu tarie si sa-l impregnati cu intentia voastra. Nu va recomand insa sa folositi crucea, eu il percep mai degraba ca pe un simbol de inchidere, de refugiu, de inchistare, decat pe unul de deschidere, de energizare. Intentia, dupa cum am precizat, este de mare ajutor, doar ca in cazul crucii si al simbolurilor foarte populare, reticenta mea provine din faptul ca acestea vin cu o energie puternica prestabilita, cu o incarcare negativa intarita de-a lungul veacurilor, de catre fiecare fiinta care l-a folosit vreodata. Crucea este strans legata de biserica, de frica, de inchistare, de ideea de pacat, de sacrificiu, etc. In schimb cele doua simboluri din Reiki au fost folosite intotdeauna pentru scopurile mentionate mai sus. Insa cel mai bun este simbolul vostru unic, cu cat mai necunoscut, cu atat mai sigur. Puteti folosi un simbol unic, programandu-l sa purifice si sa vindece, sa protejeze si sa energizeze sau doua simboluri, fiecare cu atributii diferite. Eu folosesc simbolul primit de mine de la ghidul si mentorul meu personal (transmis prin intermediul maestrei mele de Vindecare Pranica) si pe care ulterior l-am primit iarasi in stare de meditatie impreuna cu detalii privind rolul concret al acestuia. Dupa trasarea acestuia pe fiecare perete in parte, tot cu ajutorul cuartului, trasez ziduri pe care le programez sa nu lase sa intre altceva decat lumina pura din afara (din strada sau de la vecini) si nicio energie negativa sa nu patrunda vreodata in spatiul casei. Deci, dupa cum vedeti, formula magica e cea proprie, cu care va simtiti cel mai confortabil si pe care o veti descoperi practicand. Insist iarasi asupra ferestrelor, usilor, orificiilor, oglinzilor care necesita o atentie deosebita si o intentie clara de protectie si sigilare a locurilor respective.

- Urmeaza impregnarea peretilor cu apa florala si cu sunetul de clopotel sau bol tibetan. Acesti pasi ii puteti uni in aceeasi etapa sau ii puteti face separat. Puteti sa-i si sariti dar nu e recomandabil pentru ca ei reprezinta o reafirmare, o intarire a intentiei voastre de purificare (parfum) si protectie (sigilare prin sunet) a energiilor locuintei. 

- Daca aveti garaj, beci sau alte incaperi separate de locuinta, va recomand sa le purificati si pe acestea in acelasi mod sau macar de la distanta. Masina, motocicleta, alte masinarii si ustensile pe care le utilizati in mod frecvent au si ele nevoie de aceasta purificare. De asemenea, prin puterea intentiei, puteti purifica casa scarii, apartamentele vecine, curtea, strada, cartierul, orasul, etc. si orice alt loc la care nu puteti ajunge sau va este incomod sa o faceti in mod fizic. Chiar si curatenia locuintei voastre poate fi facuta mental, prin intentie, incluzand toate etapele de mai sus, dar pentru o prima incercare, va recomand sa o faceti la propriu.

- In final, va ramane sa multumiti tuturor entitatilor care au participat, v-au sprijinit si protejat in acest ritual, sa strangeti toate obiectele folosite, sa stingeti lumanarile mari, dar nu si betisoarele aromate, rasinile, ierburile si lumanarile mici care trebuiesc lasate sa arda pana la sfarsit. Cand si ultima lumanare se va stinge, puteti deschide geamurile si usile. Lumina o puteti aprinde imediat dupa finalizarea ritualului, daca este necesar. 

Curatenia energetica se recomanda a fi repetata cel putin o data pe an, daca nu si mai des. In caz de necesitate, daca simtiti ca aerul casei a devenit greu, nerespirabil, toxic, daca va simtiti incomod in propria casa sau intr-o zona anume a ei, daca visati urat, daca aveti insomnii, daca au loc certuri si scandaluri intre membrii familiei voastre, daca au loc certuri chiar si la vecini, daca aveti migrene si raceli dese, daca apar fenomene poltergeist, daca intrezariti umbre sau contururi prin casa, mirosuri neplacute sau curenti de aer care nu-si au explicatie, etc. este bine sa o efectuati fara intarziere. 

Exista persoane care se ocupa cu aceste ritualuri, dar de ce sa-i lasati pe altii sa  le realizeze in locul vostru cand intentia personala este cea mai potrivita sa purifice si sa energizeze locul unde va petreceti cea mai mare parte a zilei?! 

Precizez ca site-urile catre care va directionez pe tot parcursul acestei expuneri sunt doar cu titlu de exemplu.  Nu le cunosc si nu garantez pentru calitatea produselor vandute prin intermediul lor.

Daca aveti intrebari, puteti sa le dati glas mai jos.

Va urez succes!

P.S. Daca totusi va e prea lene sau vi se pare prea complicat tot acest ritual, chemati popa la o sfintire cum se cuvine. :-) Rezultatele pot fi asemanatoare. Depinde de intentie.

Jucati-va cu energia!

Ceea ce voi explica in continuare este o tehnica de relaxare, detensionare si extindere energetica a tuturor corpurilor noastre, inclusiv cel fizic. Este o revelatie primita catre sfarsitul anului 2013 cand m-am rugat sa gasesc o cale de a-mi desclesta falcile (am incercat prin tehnica Scaunului Gol sa-mi descarc furia pe toti cei care m-au suparat vreodata, am muscat vreo duzina de prosoape, degeaba), a-mi dezmorti coapsele (in realitate este foarte greu sa faci acest lucru de la nivelul fizic, eu am incercat cateva tehnici din Pilates si Yoga, dar fara prea mare succes) si a-mi spori energia, printre altele (recunosc ca uneori nu prea ma tin de treaba cand vine vorba de mentinerea in forma).

Raspunsul a venit in timpul unei meditatii ciudate, cand parca pluteam intre vis si realitate. Am fost ghidata sa-mi extind corpurile energetice in zona coapselor, diafragmei, cutiei toracice (in special in zona inimii), gatului si intregului cap. Plecand de la aceasta extindere, relativ usor de obtinut in timpul meditatiei, se trece la partea mai dificila. Extinderea tuturor acestor zone la nivelul corpului fizic. Asa cum cititi! Sa stiti ca se poate si e simtibil, palpabil si vizibil. Sper sa nu ma latesc prea tare. :-) Dar precizez ca acest lucru se poate face numai in starea de relaxare completa din timpul meditatiei.

Pentru a ajunge la aceasta stare, eu folosesc un mic truc, primit cam tot pe-atunci. Incepand de la talpi spre cap, imi imaginez, rand pe rand, ca toate elementele din care este compus corpul meu fizic se descompun in particule de energie. Practic, pentru ca sunt destul de vizuala, imi imaginez (si chiar si aud) puricii aceia de la televizor de pe vremuri cand se termina programul (a propos, nu i-am mai vazut de mult, mi-e chiar dor de ei) cum imi invadeaza treptat tot corpul (ma furnica zona pe unde trec, asta pana incetez s-o mai simt densa). Asta e felul in care am gasit eu sa-mi imaginez energia dar voi o puteti vedea, simti, auzi, etc. dupa bunul plac. De aici e simplu sa te extinzi, sa te raspandesti in tot Universul si iar sa te aduni la un loc. Ba mai mult, te poti reconfigura, cerand ca acest lucru sa se faca la nivelul optim suportat de energia ta in acel moment. Adica, in ultima vreme te doare ceva? In urma rearanjarii particulelor de energie, acea zona va fi complet vindecata daca frecventa vibratiilor tale o permite si o poate sustine.

Tot astfel, poti realiza extinderea la nivelul fizic, care se face pe masura ce le ceri particulelor sa se concentreze iarasi pentru a obtine densitatea specifica corpului tau fizic, dar de data aceasta, cu coapsele detensionate, falcile desclestate, zona toracica relaxata, etc. Vi se pare fantezie? Va asigur ca rezultatele sunt cat se poate de palpabile. Poate nu dupa primele incercari, dar dupa cateva saptamani va veti trezi altfel. Numai aveti grija sa nu va transformati din print in broasca raioasa. :-)

Sfatul meu? Jucati-va fara frica cu particulele din care sunteti formati! Folositi-va imaginatia! Remodelati-va! Ca aranjamentele voastre artistice se pot traduce in corpul fizic sau nu, asta e o alta poveste si depinde de multi factori, dar, cel putin, cat timp sunteti la nivelul acela, veti experimenta senzatii deosebite.

Rugaciunea Inimii. Mantra Ho'oponopono. Procedeul de aliniere a mintii cu inima, a intregii tale fiinte cu Universul.

Mult timp a trecut de cand nu am mai postat nimic, dar asta nu inseamna ca am abandonat cautarile. Dimpotriva. Poate sunt ceva mai lenesa la scris, dar pavez drumul catre mine insami in fiecare zi (de altfel, constient sau nu, fiecare dintre noi facem acest lucru - e imposibil sa n-o faci, e in natura energiei din care suntem facuti, sa tinda spre evolutie). 

Multe s-au intamplat (sau mai bine zis, am facut sa se intample) de la ultima postare. Insa, de-a dreptul remarcabile si transformatoare pentru mine au fost cateva experiente pe care probabil le voi enumera si detalia candva. Astazi insa as vrea sa scriu despre revelatiile pe care le-am avut de la inceputul anului 2014.

In ultima vreme, m-am rugat foarte tare si foarte adesea sa aflu o cale simpla pentru mine, de a medita fara sa ma napadeasca mii de ganduri si imagini aparute din senin cand mai tare imi doresc contrariul. Acum un an reusisem sa ajung la o oarecare pace mentala in timpul meditatiei, dar apoi cateva evenimente din viata mea m-au indepartat subit de la aceasta realizare. Ce greu e sa obtii o asemenea liniste mentala si ce usor e sa o pìerzi! Intr-o clipita!

Dar iata ca ruga mi-a fost ascultata (n-aveam nici cea mai mica indoiala ca va fi astfel, doar ca nu credeam ca va fi asa de curand) si in timpul unei meditatii (mai precis practicand Rugaciunea Inimii din traditia crestinismului ortodox), am primit un model usor de urmat si, cred eu, la indemana oricui. L-am testat mai intai pe mine de destul de multe ori pentru a vedea daca functioneaza de fiecare data (din experienta personala, multe dintre aceste tehnici pe care le-am invatat la cursuri sau din carti si de pe net nu-si au efectul scontat decat primele dati, pierzandu-si puterea pe masura ce sunt repetate - fiecare e dator sa caute pana isi gaseste tehnica potrivita si in care crede cu tarie) si pentru a-l perfectiona si a-i descoperi eventualele variante. Acum m-am hotarat sa-l impartasesc, poate cuiva ii este de folos cum imi este mie. 

Dar mai intai ce este Rugaciunea Inimii pentru cei care nu stiu

Varianta originala suna astfel: "Doamne Iisuse Cristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul/pacatoasa!"

Alte variante nascute din respingerea ideii de pacat ar fi: "Doamne Iisuse Cristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!" sau "Doamne Iisuse Cristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine credinciosul/credincioasa Ta!"

Eu oscilez intre aceste variante in functie de cum simt in sufletul meu. Precum majoritatea, ideea de pacat ma indeparta de o experienta atat de profunda cum este aceasta rugaciune. Din pacate, strambaciunea bisericii a creat doua rele enorme in oameni: pe unii i-a orbit facandu-i sa-si uite calea directa catre inima, apeland mereu la intermediarii care, culmea, mai trebuiau sa fie si platiti iar pe altii i-a indepartat complet de sinele lor interior, facandu-i sa simta o repulsie totala fata de orice-are a face cu ideea de Dumnezeu. Dar daca intelegem prin aceste doua cai negative, doar doua posibilitati de invatare si evolutie, atunci putem intelege prin pacat, acea parte din noi care nu ne lasa sa fim noi insine, care ne face sa nu ne fim loiali, sa ne mintim, inselam, sa nu ne respectam, iubim, care ne face sa traim clipe de ratacire cautand in afara noastra in loc de inauntru, lasandu-ne orbiti de poleiala lumii exterioare, uitand de aurul adevarat care se ascunde in noi, etc. Eu asta consider ca e pacatul. Si zic "clipe de ratacire" si nu secole pentru ca in realitate aceasta si sunt in comparatie cu nemurirea pe care suntem destinati s-o experimentam. Conceptul de "pacat" nu a fost creat ca sa fie asociat cu vinovatia si culpa ci cu acceptarea si credinta ca acesta este intocmai resortul care te va impinge mai aproape de esenta ta, mai aproape de Dumnezeu. Insa, uneori, cand am o zi in care nu ma simt atat de aproape de mine insami cum mi-as dori, trec la varianta de "credincioasa Ta" in loc de "pacatoasa", pentru ca este exact atunci cand am nevoie sa cred mai mult. Cuvantul "credincioasa" nu este sinonim cu "sclava" sau "supusa" in acceptia mea ci cu "cea care crede in Tine mai presus de orice" iar "Tine" intr-o acceptie mai profunda este sinonim cu sinele interior.

Dupa ce am practicat aceasta rugaciune timp de ceva vreme, mai intai cu entuziasm, apoi cu o oarecare dezamagire si in mod dezordonat, am descoperit ca de un real ajutor imi este un mala, adica un sirag cu 108 margele, de fapt 109, una dintre ele fiind mai mare si fixa pe ata pentru a te anunta ca ai ajuns la capatul siragului. Pe acesta il foloseam in trecut pentru a repeta mantre care la mine n-au prea prins, datorita felului meu specific de-a fi prea mentala pentru a accepta ceva ce nu inteleg pe deplin. Astfel, am inceput sa repet aceasta “mantra” ortodoxa de cate 3 ori cate 108 ori pe zi, poate si mai mult, pentru a conferi o ordine si un sens rugaciunii mele, concentrandu-ma pe zona chakrei inimii. Insa, dupa o vreme, am ajuns iarasi intr-un punct mort. Mintea mea nu ma lasa sa ma concentrez, trimitandu-mi o gramada de ganduri si imagini nastrusnice, aparute de nicaieri. In acest moment, de cate ori practicam Rugaciunea Inimii, ma rugam sa gasesc o cale de a-mi pastra concentrarea pe zona inimii, fara sa-mi mai joace mintea feste. Si iata ca intr-una din zile, in timp ce repetam ca de obicei in mod mai mult sau mai putin mecanic aceste cuvinte, imi venii inspiratia sa “plimb” mantra cu ochii mintii de la cap (vinovatul care nu ma lasa sa meditez) la inima si inapoi. Concret, cand ziceam “Doamne Iisuse Cristoase, fiul lui Dumnezeu” duceam cuvintele din minte in inima, cand rosteam “miluieste-ma pe mine pacatoasa/credincioasa Ta” urcam din inima inapoi in minte. Nu mi-au trebuit prea multe repetitii ca m-am si trezit cu inima usoara ca fulgul si cu mintea impacata. Ulterior am adaugat si o respiratie adecvata, in asa fel incat procesul sa devina mult mai rapid si cu efecte mai profunde. Anume: cand duc cuvintele din minte in inima expir si cand fac calea intoarsa de la inima la minte inspir. Chiar in acea zi, la un sirag de margele mai tarziu, am simtit ca imi doresc sa ma extind, asa ca am repetat procesul la un nivel mai amplu si anume ducand prima parte a rugaciunii de la cap (minte) la prima chakra (muladhara) trecand prin chakra inimii si incercand sa-mi constientizez si celelalte chakre in mod rapid (sau mai lent si mai profund, caci oricate explicatii as da, sunt constienta ca fiecare o va face in functie de felul sau specific de a fi) iar cea de-a doua parte in sens contrariu, de la chakra baza la chakra coroana, trecand iarasi in revista mai repede sau mai lent toate celelalte chakre, insistand pe cea a inimii. In orice caz, la inceput poate parea totul destul de mecanic, dar curand, intreg procesul se transforma complet, devenind fluid si natural, cu conditia acceptarii lui exact asa cum vine, fara a-l judeca sau a i te impotrivi. In acest punct poti experimenta cu portile anterioare ale chakrelor sau cu cele posterioare, insirate pe coloana vertebrala, ceafa, partea posterioara a capului sau poti sa le consideri in intregime. La un curs de chakre si kundalini, am fost sfatuiti de catre maestru sa evitam partile frontale ale chakrelor daca nu avem destula munca de vindecare personala la activ pentru a evita starnirea unor suferinte vechi care pot fi ingrozitoare. El ne-a asigurat ca drumul coloanei vertebrale este cel mai sigur pentru a evita suferinta. Eu nu sunt de acord cu ascunderea dupa degete, dar aceasta este bineinteles o alegere personala.

Bineinteles ca in urmatoarele zile, am ajuns sa ma extind inca “putin”, adica din centrul Universului pana in centrul Pamantului, trecand prin centrul meu si invers, ultima mea incercare transformandu-se intr-o schita simplificata. Eu plutind in Univers iar prin centrul meu trecand dintr-o parte in alta Rugaciunea Inimii. O experienta extraordinara, probabil irepetabila. De asemenea am adaugat si factorul vizual, imaginandu-mi ca primesc lumina din Univers cand expir (in prima parte a rugaciunii) si trimit lumina inapoi cand inspir (in timpul celei de-a doua parti). Poate parea ciudat, caci are mai multa logica sa trimiti ceva cand expiri si sa primesti cand inspiri, dar senzatia de urcare si coborare pe care o da inspiratia, respectiv expiratia poate fi obtinuta doar astfel, in cazul meu. Voi puteti incerca si varianta contrarie si sa o alegeti pe cea care va conecteaza cel mai bine cu aceasta idee de urcare-coborare. Nici de data asta nu a trebuit sa-mi folosesc prea mult imaginatia, caci curand am putut vedea lumina in mod automat.

Cum imi place sa experimentez, am incercat sa practic rugaciunea si in sens invers, adica incepand din inima si nu din minte, dar pentru mine n-a functionat pentru ca nu i-am descoperit sensul. Asta nu inseamna ca pentru altcineva acesta nu exista. De aceea, repet, va invit sa experimentati ce anume functioneaza mai bine in cazul vostru.

Ulterior, am repetat procesul de data aceasta cu binecunoscuta mantra ho'oponopono “imi pare rau / iarta-ma / te iubesc / multumesc”, in aceasta ordine, desi va recomand sa experimentati pana va veti descoperi propria ordine. Cu aceasta ocazie, cuvintele “imi pare rau” mi-au tasnit din inima catre minte (chakra coroana), apoi catre centrul Universului pe masura ce m-am extins (recomand extinderea treptata de fiecare data, dar repet, fiecare dupa cum simte), cu “iarta-ma” m-am intors ca o ploaie de aur in inima, apoi in chakra baza si in cele din urma in centrul Pamantului, “te iubesc” m-a urcat inapoi catre inaltimile Universului cu o recunostinta fara margini, iar “multumesc” s-a revarsat iarasi, lin, ca o ploaie de lumina asupra mea. Respiratia ajuta foarte mult, de aceea insist. (La urcare inspiratie, la coborare, expiratie. Sau invers, dupa cum simtiti.)  

In timpul diverselor experimente cu aceasta mantra, repetand-o de sute de ori, un ingeras mi-a soptit la ureche ca ar fi bine sa adaug o valoare vindecatoare in plus acestui proces si astfel sa ma adresez rand pe rand tuturor persoanelor din viata mea carora s-ar cuveni sa le cer iertare, sa le transmit iubirea mea si sa le multumesc, adica toata suflarea. Din cate imi aduc aminte am inceput cu mama, am trecut pe la toate celelalte rude, prieteni, animale de companie, “dusmani” (mai ales) si am terminat cu mine insami. Si cu Dumnezeu. Multi “avem multe de impartit” cu El, chiar daca nu vrem sa recunoastem.

Bineinteles ca puteti folosi acest procedeu cu orice mantra, incantatie sau rugaciune cu care sunteti obisnuiti sa lucrati si in care credeti pe deplin.

O alta varianta care mi-a "venit" de curand este extinderea energiei si in lateral, adica pe masura ce va inaltati mai sus in Univers si coborati mai jos in adancurile Pamantului, puteti sa va si latiti in jurul corpurilor voastre de lumina si dincolo de ele. Adica, de exemplu, daca porniti din inima cu un firicel de lumina (adica gratitudine si dragoste) catre Univers (Dumnezeu) cand se va intoarce va veni automat mai mare (cel putin dublu), va pleca iarasi de la voi atat de mare pe cat va puteti permite sa trimiteti in acel moment si se va intoarce si mai mare si tot asa pana ce Lumina dragostei si gratitudinii voastre va cuprinde tot Universul. Si acesta a fost un moment unic in experienta mea, caci, chiar de se va repeta, va fi mereu altfel. 

Procedeul de aliniere a mintii cu inima, a intregii tale fiinte cu Universul, in timpul repetarii Rugaciunii Inimii, mantrei Ho'oponopono sau oricarei alte mantre

1. Cauta o pozitie comoda fie pe scaun, fie in lotus, niciodata culcat, cel putin in prima parte a meditatiei pana ajungi sa simti cum energia iti indreapta efectiv coloana vertebrala si te trage in sus.

2. Incepe sa rostesti, mai intai cu voce tare, apoi in soapta, apoi in minte mantra aleasa (poti incepe cum doresti dar este foarte important sa repeti mantra in minte pe parcursul procesului). Poti opta spre a folosi un mala (sirag de 108 margele) care pe mine ma ajuta in mod deosebit. Cel putin la inceput. In acest tip de meditatie, nu conteaza daca ajungi sa termini siragul de margele de fiecare data. Mai mult conteaza sa te lasi condus de energie si sa faci doar ceea ce simti. E posibil ca la un moment dat sa uiti sa misti margelele pe ata. E perfect asa. Aceasta miscare automata este utila doar la inceput contribuind si ea la indepartarea gandurilor.

3. Cand observi o oarecare fluiditate in repetarea mantrei, fara greseli, balbaieli, lapsus-uri, etc. poti incepe prin a-ti imagina miscarea de du-te vino de la minte catre inima si invers (in ordinea aleasa de fiecare), insotind-o de la bun inceput cu respiratii ample, inspiratie la urcarea in minte si expiratie la coborarea in inima. Sau invers, dupa cum simti. Mentine acest ritm pana simti ca inima ti-e usoara iar mintea golita de ganduri. Tot acum iti poti folosi si imaginatia vizuala observand cum distanta dintre minte si inima se transforma intr-un tunel sau tub luminos. Este posibil sa apara anumite dureri localizate intre cap si inima sau generalizate la nivelul intregului corp. Nu te speria, acestea sunt blocaje energetice, care incep sa se dilueze. De asemenea, sunt posibile dureri sufletesti, rememorarea unor momente triste din viata, nu te speria, nu lupta contra lor ci lasa-le sa se desfasoare, sa ajunga la punctul maxim si sa se topeasca definitiv. 
Ajuns la acest punct este posibil sa simti cum o alta parte a ta preia conducerea. Aceasta iti va cere probabil sa te lasi pe val in timp ce mantra curge de la sine si este posibil ca procesul se se relantizeze, inspiratiile si expiratiile sa se prelungeasca si sa devina mult mai profunde, lumina sa devina mai ampla si mai stralucitoare. Poti opta sa ramai pentru inceput la acest nivel. Bucura-te de noul tau trup de lumina continuand sa repeti mantra sau lasand-o sa dispara de la sine. Daca simti nevoia sa te intinzi, acum poti s-o faci, cu miscari lente (pregateste-ti culcusul dinainte cu patura, perna si tot ce ai nevoie). Tine minte ca experimentarea tuturor acestor simptome este doar o varianta, pot aparea sute de reactii diferite, dar toate vindecatoare la un nivel profund.

4. Daca te hotarasti sa continui, poti incepe prin a-ti extinde miscarea de du-te vino, de-a lungul intregului tau sistem de chakre, incepand cu chakra coroana (sau baza - depinde de miscarea initiala pe care ai ales sa o faci – de sus in jos sau de jos in sus), trecand prin toate celelalte rapid cu o atentie sporita asupra chakrei inimii (sau a celei din zona pe care o simti in mod special blocata) si terminand cu chakra de la celalalt capat. De aici te poti extinda si catre chakra de deasupra capului, si catre radacinile (chakrele) care pornesc din talpile tale conectandu-te cu Pamantul, in cele din urma, te poti vizualiza ca un punct de legatura intre Cer si Pamant, ca mijlocul Universului sau cum te vezi tu in acel moment. Nu uita sa respiri cum am explicat mai sus, sa vizualizezi Lumina pe care o trimiti si pe cea pe care o primesti inapoi (vizualizarea este optativa, este utila mai degraba in cazul in care esti o persoana vizuala, dar respiratia este baza acestei meditatii). Poti trimite dragostea ta spre Univers si sa o primesti inmiita inapoi, sub forma de ploaie sau raze de Lumina. Vei ajunge probabil la momentul acela in care totul se relantizeaza, pana se opreste de tot si tot ce ramane esti doar tu, scaldat in Lumina, cat Universul de infinit. Sau dimpotriva, poti disparea complet. Sau cine stie ce alta traire minunata poti avea cu conditia sa nu i te impotrivesti experientei cu tot ceea ce implica ea.

Beneficii

In primul rand, energia ta va spori in mod semnificativ. Te vei simti limpede, plin de viata, poti ajunge sa experimentezi momente spontane de extaz, infectiile si bolile nu se vor mai lipi asa de usor de tine, pielea iti va deveni luminoasa, poate chiar vei experimenta necesitatea de a te alimenta mai sanatos, de a face mai mult sport, de a cauta sa petreci mai mult timp in natura, etc. Te vei simti mai conectat, mai inspirat si vei afla raspunsuri la multe intrebari si solutii la majoritatea problemelor cu care te confrunti.

Un alt beneficiu foarte important este impregnarea ta cu vibratii de inalta frecventa, de asa natura incat vei stopa intrarea energiile de frecventa contrarie si le vei indeparta pe cele deja existente, precum atacurile de orice fel sau implanturile energetice (care se vor elimina spontan pe masura ce practici acest exercitiu). Vei putea indeparta cu succes chiar si entitati sau fragmente de entitati incrustate in aura ta de foarte multa vreme (inclusiv din alte vieti sau din timpul petrecut intre vieti) sau atasate aurei tale prin intermediul unui cordon prin care iti dreneaza energiile, hranindu-se cu ele. Aceste energii si entitati negative sunt de obicei asezate pe diferitele straturi ale aurei (corpuri energetice), la diferite profuzimi, uneori unele sub altele, astfel incat, chiar daca se practica o limpezire a aurei prin diferite alte tehnici, niciodata nu se va putea curata complet si in profunzime si mentine in aceasta stare toate corpurile energetice din care suntem formati. Degeaba practicam orice alta tehnica de limpezire a aurei daca energia noastra continua sa ramana la o frecventa joasa. Imediat ni se vor atasa alte implanturi de noua generatie (tehnologie din ce in ce mai avansata de limitare energetica), vom fi atacati cu sisteme din ce in ce mai sofisticate (unele sunt create chiar la nivelul dimensiunii noastre in bazele militare americane cu ajutorul unor specii extraterestre), si vom continua sa atragem entitati si fragmente pe masura vibratiilor noastre (viciile noastre de orice tip: alcool, droguri, medicamente, dulciuri, carnea etc. le atrag in mod special). Pe de alta parte este important de stiut ca niciunul dintre toate aceste sisteme de energie negativa nu ar ajunge in campul nostru energetic daca nu am fi legati karmic intr-un fel sau altul cu ele. Provin din contractele si juramintele facute de-a lungul diverselor incarnari, precum si din timpul petrecut intre vieti. De aceea, va spun din proprie experienta, ca aceste atacuri ce pot parea ingrozitoare au si o latura "nemaipomenit" de pozitiva, si anume consumarea karmei pe masura ce rezolvam diferitele conflicte care apar pe parcursul experientei noastre in acest trup. Caci scopul suprem al incarnarii la acest nivel este consumarea totala a karmei, nu-i asa? Deci aceasta este o veste extrem de buna pentru cei care au o reticenta cu privire la starnirea diferitelor energii adormite de secole in corpurile noastre energetice. 

E bine de retinut ca aceasta limpezire profunda presupune o practica continuata de-a lungul cel putin a trei luni, zilnic si chiar de mai multe ori pe zi. Eu obisnuiesc sa o fac in timpul meditatiei de dupa-masa si seara inainte de culcare. Apoi se poate continua cu o practica de intretinere de cate o saptamana, ideal 21 zile, la fiecare 3 luni sau dupa cum simti ca este necesar. Daca treci printr-o perioada de stress, oboseala, nervi, slabire a sistemului imunitar, este bine sa reiei practica pana ce aceste simptome inceteaza.